Către Lacul Capra

Am decis din scurt ca am nevoie de o iesire din Bucurestiul aglomerat si facand o scurta analiza a locurilor in care as putea evada pentru o zi, am decis ca cea mai buna varianta ar fi sa merg pana la Balea Lac.

Se anuntase o zi cu cer senin, asa ca am plecat dimineata devreme si la ora 08:00 eram deja la Barajul Vidraru, unde am fost intampinat de ceturile specifice acestei zone. Evident, am gasit imediat cateva puncte de belvedere si am incercat sa surprind, cat mai fidel, frumusetea aparte a lacului Vidraru. Drumul fiind foarte liber, am ajuns destul de repede la Balea Lac.

A photo posted by Claudiu Maxim (@claudiumaxim) on

A photo posted by Claudiu Maxim (@claudiumaxim) on

Am pornit spre Lacul Capra

M-am echipat corespunzator si am pornit spre Lacul Capra, urmand marcajul triunghi albastru. Traseul era uscat, marcajele erau vizibile si nu am intampinat dificultati pana la Saua Caprei.

Ma simteam foarte bine si dupa un scurt moment de repaus, am decis sa ma indrept catre Vanatoarea lui Buteanu. Traseul marcat cruce albastra este accesibil, trebuie doar sa fii mereu atent la urmatorul pas pe care il faci si sa incerci sa nu fii distrat de peisajele care oricand iti pot ademeni privirea.

Cand esti acolo pe varf

Este imbucurator sa te intalnesti pe traseu cu oameni care fac acelasi lucru ca si tine, eu ma incarc mereu cu un surplus de energie si determinare atunci cand sunt in faza de urcare. Cu cat castigam altitudine pe traseu, cu atat se zareau tot mai fidel varfurile semete ale Fagarasilor, fapt ce imi provoca o bucurie de nedescris.

Am petrecut mai bine de 30 de minute pe varf, timp in care am inteles ca nu exista senzatii mai intense si trairi mai autentice precum cele pe care ti le ofera muntele. Momentele de conexiune sunt de neegalat si doar o persoana care experimenteaza astfel de emotii, poate intelege ca nici cele mai alese cuvinte nu pot descrie ce simti atunci cand esti acolo pe varf.

A photo posted by Claudiu Maxim (@claudiumaxim) on

Cu zambetul pe buze, mi-am inceput coborarea si imediat dupa pasajul mai dificil de dupa varf, am zarit si o capra neagra, care spre fericirea mea, se afla intamplator in zona. Avand in vedere agitatia de la Balea Lac, nu ma asteptam sa-mi apara in aria vizuala, asa ca a fost ca un bonus binemeritat.

Am ajuns din nou la Saua Caprei in jurul orei 14:00, am facut o pauza, moment in care, am constatat ca am destul timp si suficiente resurse sa pornesc ascensiunea spre varful Iezerul Caprei. Traseul marcat cu linie verticala rosie este mai abrupt decat cel anterior, si dupa cativa metri, am inceput sa resimt putin din oboseala deja acumulata.

Pe la mijlocul traseului m-am intalnit cu Elisabeth, care tinea o punga de zapada in jurul gleznei. Era venita din Australia si facuse un traseu prin cele mai importante zone din Romania. La coborare, intr-un moment de neatentie, a calcat stramb si a facut o usoara entorsa. Mi-a spus ca nu are nevoie de ajutor si ca se descurca mai departe iar eu mi-am continuat urcarea. Din fericire, pana am ajuns pe varf, apucase si ea sa termine coborarea pana la baza versantului.

Momente de liniste

M-am bucurat de privelistea pe care o aveam spre Balea Lac. Sunt momente de liniste, in care rar ai ocazia sa simti cu adevarat ca traiesti, dar acela a fost pentru mine un astfel de moment. A urmat o lunga coborare pana la Cabana Balea si am ajuns la fix cat sa prind ultimele raze de soare, inainte ca acesta sa se ascunda discret dupa culmile din raza lacului Balea.

Aceste experiente nu pot fi descrise cu acuratete in cuvinte iar satisfactiile de care ai parte dupa fiecare astfel de momente, incununeaza inca o zi memorabila petrecuta pe meleagurile tarii noastre.

Povestire făcută de
wavatar

Always exploring and looking for adventures

Asemănătoare